Opțiunile de culori ale benzii electrice au roluri atât funcționale, cât și de siguranță în instalațiile electrice, permițând identificarea rapidă a fazelor cablurilor, a nivelurilor de tensiune și a unor aplicații specifice, în conformitate cu standardele și codurile din industrie. Sistemul de codificare prin culori variază în funcție de regiune, dar urmează în general recomandările stabilite de organizații precum NEC (National Electrical Code) în SUA, IEC (Comisia Internațională Electrotehnică) la nivel global și BS (British Standards) în Regatul Unit, asigurând astfel consistența și reducând riscul erorilor în timpul instalării, întreținerii și reparațiilor. Culoarea neagră este cea mai comună, fiind utilizată pentru izolarea generală în aplicații cu tensiune joasă (până la 600 V), inclusiv pentru învelirea îmbinărilor, gruparea cablurilor sau izolarea conductoarelor care nu sunt de fază. Nu este specifică niciunei faze, fiind versatilă pentru utilizare generală acolo unde codificarea prin culori nu este esențială. Benzile albe și gri sunt adesea rezervate pentru conductoarele neutre, conform cerințelor NEC care prevăd că firele neutre trebuie identificate cu alb, gri sau trei dungi albe continue, ajutând electricienii să diferențieze conductorul neutru de cel activ, prevenind astfel scurtcircuitele. Culorile roșu și portocaliu se folosesc în mod obișnuit pentru sistemele de înaltă tensiune (peste 600 V) sau pentru a indica conductoarele de fază în sistemele trifazate. În multe regiuni, roșul indică faza A, iar portocaliul poate marca faza B, deși această convenție variază în funcție de țară – de exemplu, în Europa, culorile uzuale pentru faze sunt maro, negru și gri. Aceste culori strălucite atrag atenția asupra conductorilor cu risc ridicat, contribuind la siguranță. Verdele și verdele cu dungi galbene sunt recunoscute universal ca fiind pentru conductorii de protecție (legare la pământ), o culoare esențială pentru identificarea firelor de legătură și de legare la pământ care protejează împotriva șocului electric, dirijând curenții de defect către pământ. Această codificare este standardizată la nivel global, reducând confuzia în instalațiile internaționale. Culorile albastru și galben au utilizări variate: albastrul indică de obicei firele de comunicații cu tensiune joasă (de exemplu, linii Ethernet, telefonice) sau conductoare neutre în anumite regiuni, în timp ce galbenul poate marca conductoarele de fază, avertizarea zonelor periculoase sau conexiunile temporare. Culorile speciale, cum ar fi violetul, se folosesc pentru aplicații specifice, precum identificarea circuitelor de protecție izolate în echipamente sensibile (de exemplu, dispozitive medicale) care necesită o legare la pământ separată pentru a evita interferențele. Unele benzi prezintă combinații de culori sau marcaje imprimate (de exemplu, niveluri de tensiune) pentru o mai bună claritate. De exemplu, o bandă neagră cu text roșu poate indica izolație pentru înaltă tensiune, în timp ce benzi cu dungi (de exemplu, roșu și alb) pot indica anumite circuite. Alegerea culorii ia în considerare și factorii de mediu: culorile fluorescente (de exemplu, galben neon) se folosesc în zone cu lumină redusă pentru o vizibilitate mai bună, în timp ce culorile rezistente la UV previn decolorarea în aplicațiile exterioare. Respectarea standardelor de codificare prin culori este obligatorie în majoritatea jurisdicțiilor, deoarece identificarea incorectă poate duce la accidente electrice, daune ale echipamentului sau încălcarea reglementărilor. Electricienii și instalatorii trebuie să cunoască variațiile regionale pentru a asigura conformitatea, făcând astfel ca opțiunile de culori ale benzii electrice să fie un aspect fundamental al gestionării sigure și eficiente a sistemelor electrice.